Micul caporal (text in lucru)

       Citesc in ultimele saptamani cu interes despre Napoleon Bonaparte. Mi s-a deschis apetitul pentru acest personaj, poate cel mai mare de la imparatii romani incoase (dupa cum afirma unii dintre scriitori sau istorici). Am inceput sa citesc mai cu seama despre “Cele o suta de zile”. O carte foarte interesanta in acest sens, aparuta in limba romana, este cea a lui Dominique de Villpein,  Napoleon – Cele o suta de zile sau spiritul de sacrificiu, editata de Editura Dacia in anul 2001. Apoi in limba romana ar mai fi o sumedenie de lucrari mai noi sau mai vechi despre Napoleon si perioada acestuia: Roger Dufraisse, Napoleon, la Editura Corint in 2003; Andrina Stiles cu Napoleon, Franta si Europa, la Editura All. Inainte de 1989 sunt demn de semnalat doua lucrari: una a sovieticului E. Tarle, cu titlul Napoleon, si o alta a scriitorului Gheorghe Eminescu, Napoleon Bonaparte. Din 1975 dateaza si o editie in limba romana a Memorialului din Sfanta Elena de Las Cases, aparuta la Editura Minerva. Mi-am propus sa adun toate datele despre lucrarile aparute in limba romana despre imparatul francez. Am devenit brusc interesat de acest personaj mai cu seama de cand am vizitat campul de batalie de la Waterloo, in luna decembrie 2010. Aici mi-am petrecut aproximativ patru ore plimbandu-ma pe campul de bataie: de la linia de aparare a englezilor si pana la bivuacul lui Napoleon, si mergand apoi spre directia de unde a aparut Blucher cu trupele lui. Astazi, pe acest camp se cultiva diverse cereale sau legume. Nu am stat sa intreb pe cineva despre acest lucru. Era si un lucru imposibil de altfel. Am ajuns intr-o zi de luni acolo, pe minus cateva grade, iar intregul loc era pustiu. Dovada mi-a fost data de cateva gramezi de ingrasamant natural amestecat cu ceva ingrasamant chimic. O singura data, aflandu-ma in mijlocul campului, cam chiar pe unde ataca spre liniile englezesti maresalul Ney cu cavaleria lui, m-am intersectat cu un om de vreo saizecisiceva de ani care isi plimba cainele in speranta ca acesta isi va face nevoile in acel loc. In naivitatea mea mai credeam inca in minuni: speram ca la 195 de ani si jumatate de la acea batalie, pe camp sa mai poti gasi cate ceva. Desigur, nu la suprafata. Dar m-am lamurit ca locul cu pricina a fost arat si curatat, investigat si analizat de mii si mii de alti oameni fascinati de lupta de acolo si de Napoleon. Nimic nu ti-ar putea spune ca pe acel platou istoria Europei a fost schimbata. Dar iti sare in ochi Muntele Leului (Butte de Lion), un deal artificial sub forma conica, ridicat acolo la 11 ani dupa batalie in amintirea acestei inclestari care a schimbat destinul continentului european, al Frantei si mai ales al lui Napoleon.